Cred ca e singura data cand am mers la studio in calitate de client. Va amintiti aparatul ala mare cu burduf, capacul obiectivului ca obturator ? Imi pare rau ca nu am luat si negativul asa ca ma multumesc cu o scanare de pe hartie BN119.

Iulian Anghel

Aveam o bicicleta Carpati mult mai batrana decat mine. Imi placea sa ma plimb cu bicicleta prin ferma, vedeam o multime de lucruri interesante si noi. Un buldozer urca si cobora pe un morman imens de siloz de porumb verde. Carutele oamenilor ce lucrau pamantul in partaj (ingrijeai o parcela de cultura si primeai un procent infim din produsele recoltate) aduceau la cantar ce strangeau de pe camp si apoi mergeau sa descarce.

Oamenii erau siliti sa munceasca in acest mod din cel putin doua motive.
- dupa colectivizare pamanturile au trecut in proprietatea statului si satenii au ramas cu foarte putin pamant in folosinta, iar in acest mod puteai sa mai aduni ceva furaje pentru animalele din curte
- erai obligat de sistem sa prestezi acea munca.

Imi amintesc ca o zi de lucru la ferma era platita cu 22 de lei aproximativ 1.3 USD la paritatea de atunci.

Ferma a fost cumparata de nu stiu cine si e aproape pustie.

Acum au ramas grajdurile goale, tractoarele au fost cumparate sau cele vechi abandonate, balariile mari cat un stat de om.

Iulian Anghel

Iulian Anghel

Reusesc sa deschid ochii….. Echipat la ora 6, ies in hol cu gandul ca Marcel si Oana nu s-au trezit si am un bun motiv sa ma intorc in pat. In hol…. Marcel. Asta e, probabil ca nu va fi nici asa frig, nici dealul atat de abrupt ca acum o zi, nici cafea, nici ceai…. apare Oana. Coboram la masina, eu iau din portbagaj trepiedul meu si unul pentrun Oana (multumim Tudor), incarcam in masina lui Marcel echipamentul, curatam gheata de pe parbriz si pornim sa cautam poteca de care ne-a povestit baiatul de la restaurant, de fapt Oanei. Dupa cateva ture prin bezna si noroi hotaram sa mergem in locatia de aseara, mai ales ca incepe sa se lumineze.

Suntem incolonati pe poteca si haidem sa prindem “crepusculul” . Reusesc sa trec de primul hop, insa se termina aerul de pe deal. Fac doi pasi la dreapta si astept un minut sa imi umplu plamanii ca sa pot vorbi. (ce bine era acum in pat…) De unde au ei atata aer ? Doar nu o sa renunt acum. Mai e putin…. Ajungem la locul de unde am fotografiat aseara, insa trebuie sa mergem mai sus. Asta e. Raman inca un minut sa “admir privelistea” si hai.

Marcel deja are trepiedul montat, Oana termina si ea. Imi gasesc si eu un loc langa ei, scot trepiedul, aparatul, Iso 200, diafragma 8, balans de alb …… nori si mai vedem, cadrez, declansez si privesc…… Da. Balans de alb 9000 K si restul la developare ca tragem RAW. Pun un filtru degrade, scot declansatorul, focus manual, acum e bine… declansez si sa vedem ce am facut.  Trebuia un ND8 nu ND4. Schimb filtrul si… se sting luminile din sat. Bine ca am apucat sa trag un cadru cu luminile aprinse.

Cum va spuneam, Canon 40D, 24-70/2.8L – 24 mm, Iso 200, F7.1, ACR, Photoshop si desigur softfocus

Prima fotografie este facuta fara filtre, motiv bun sa ascund soarele in spatele unui copac pentru a ma incadra in dinamica senzorului aparatului de fotografiat.

A doua a beneficiat de un filtru degrade si la procesare un softfocus.