Iulian Anghel

Imi amintesc ca asteptam autobuzul cu oamenii care veneau de la servici si le ceream paine. Mos Ion imi rupea un colt din franzela si cu un zambet intelegator mi-l dadea. Il luam si nu tin minte sa-i fi spus multumesc. Iti multumesc pentru paine, ca m-ai primit in casa si ca m-ai lasat sa te fotografiez.
Sa fii sanatos si sa ne revedem curand.

Iulian Anghel

Aveam o bicicleta Carpati mult mai batrana decat mine. Imi placea sa ma plimb cu bicicleta prin ferma, vedeam o multime de lucruri interesante si noi. Un buldozer urca si cobora pe un morman imens de siloz de porumb verde. Carutele oamenilor ce lucrau pamantul in partaj (ingrijeai o parcela de cultura si primeai un procent infim din produsele recoltate) aduceau la cantar ce strangeau de pe camp si apoi mergeau sa descarce.

Oamenii erau siliti sa munceasca in acest mod din cel putin doua motive.
- dupa colectivizare pamanturile au trecut in proprietatea statului si satenii au ramas cu foarte putin pamant in folosinta, iar in acest mod puteai sa mai aduni ceva furaje pentru animalele din curte
- erai obligat de sistem sa prestezi acea munca.

Imi amintesc ca o zi de lucru la ferma era platita cu 22 de lei aproximativ 1.3 USD la paritatea de atunci.

Ferma a fost cumparata de nu stiu cine si e aproape pustie.

Acum au ramas grajdurile goale, tractoarele au fost cumparate sau cele vechi abandonate, balariile mari cat un stat de om.

Iulian Anghel