Deunazi am achizitionat un obiectiv rusesc, montura m42, TAIR 11A, 135 mm, f1:2.8.  Interesant la el e constructia diafragmei cu 20 de lamele ce ii confera un bokeh care imi place.

Prima imagine e realizata cu f 1/2.8, iso 100, blitz.

Am zis sa vad cum se comporta la un portret. Gasesc un model in camera vecina, stativ, umbreluta argintie, f1/2.8, iso 100,  doua cadre sa setez puterea blitzului si iata ce a iesit.

Hipnotizat de-adinca si limpedea lumina
A boltilor destinse deasupra lui, ar vrea
Sa sfarme zenitul, si,-nnebunit, sa bea,
Prin mii de crengi crispate, licoarea opalina.

Nici valurile noptii, nici umeda perdea
De nouri nu-i goneste imagina senina;
De-un stralucit albastru viziunea lui e plina,
Oricit de multe neguri in juru-i vor cadea…

Dar cind augusta toamna din nou il infasoara
In tonuri de crepuscul, cind toamna prinde iara
Sub casca lui de frunze un rod imbelsugat,

Atunci, intrind in simpla, obsteasca armonie
Cu tot ce-l limiteaza si-l leaga impacat,
In toamna lui, copacul se-nclina catre glie.

Ion Barbu

foto: iulian anghel

Iulian Anghel

Din plimbarea cu lanul de secara la Richis

Iulian Anghel

Iulian Anghel

Iulian Anghel

Iulian Anghel

De Craciun am mers ca in fiecare an la parinti, insa anul acesta mi-am dat seama ca am destul de putine fotografii cu locurile care imi sunt dragi. Nu am mai stat pe ganduri si indiferent de vreme am in portbagaj trepied, husa de protectie, aparatul de fotografiat si dor de duca… adica de a fotografia.
Asa ca in fiecare zi am fost la fotografiat in locurile pe unde am copilarit.
Iernile copilariei aveau zapada din plin, iar sania era cel mai bun prieten.

La scoala mergeam cu sania, iar de la 13 cand terminam cladeam ghiozdanele langa derdelus si tin’te de sanie pana pe la 17 cand se insera. Unul dintre locurile de sanius aproape de casa era cel de la rapa lui Maties care se termina cu fantana din fotografia de mai jos.

Iulian Anghel

Iulian Anghel

Inainte de ’89 ferma fremata de activitate. Oamenii erau ca niste furnicute. Hraneau vacile, faceau curat, se ingrijeau de muls, se cladeau silozurile.

Aveam o bicicleta Carpati mult mai batrana decat mine. Imi placea sa ma plimb cu bicicleta prin ferma, vedeam o multime de lucruri interesante si noi. Un buldozer urca si cobora pe un morman imens de siloz de porumb verde. Carutele oamenilor ce lucrau pamantul in partaj (ingrijeai o parcela de cultura si primeai un procent infim din produsele recoltate) aduceau la cantar ce strangeau de pe camp si apoi mergeau sa descarce.

Oamenii erau siliti sa munceasca in acest mod din cel putin doua motive.
- dupa colectivizare pamanturile au trecut in proprietatea statului si satenii au ramas cu foarte putin pamant in folosinta, iar in acest mod puteai sa mai aduni ceva furaje pentru animalele din curte
- erai obligat de sistem sa prestezi acea munca.

Imi amintesc ca o zi de lucru la ferma era platita cu 22 de lei aproximativ 1.3 USD la paritatea de atunci.

Ferma a fost cumparata de nu stiu cine si e aproape pustie.

Acum au ramas grajdurile goale, tractoarele au fost cumparate sau cele vechi abandonate, balariile mari cat un stat de om.

Iulian Anghel