De cate ori vine vorba “tie cum iti merg afacerile ?” raspunsul e destul de prost. Au scazut preturile la servicii, clientii sunt tot mai greu de convins sa cumpere o marfa de calitate. Pe de alta parte nu pot sa ma plang. Atata timp cat esti serios, iti faci treaba cu profesionalism nu e o problema sa gasesti clienti.
Nu o sa va bat la cap cu ce masuri anticriza au luat alesii nostri ca nu ma preocupa, insa am auzit un banc pe tema asta:

Ca sa iesim din criza ar trebui: chinezii sa nu manance o zi, rusii sa nu bea o zi si romanii sa munceasca o zi.

Eu voi continua sa muncesc, mai ales ca fac de cele mai multe ori ce imi place, ceea ce va doresc si voua.

Iulian Anghel

Iulian Anghel

Iulian Anghel

Asta am mai gasit din vechiul meu laborator foto. Am reusit sa salvez o punga cu filme pe care le voi scana candva. Asta e.

Iulian Anghel

Sta la cateva case de noi, in dreptul fantanii de unde aducem apa si de ceva vreme unde intoarce autobuzul.
Are trei copii, un baiat si doua fete, toti acum la casa lor.
Uneori cand aveam televizorul stricat – un Venus 5 pe lampi – mergeam la ei sa vad Gala desenelor animate sau ce mai era pe atunci. In casa avea o pendula pe care o oprea ca facea galagie la ora exacta si la si jumate. In bucatarie era o namila de radio cu lampi cu doua difuzoare pe care il dadeam tare sa vedem cat se aude.
Om gospodar, muncitor, cumpatat cu paharul.
Sa fii sanatos nea Vasile si sa ne revedem curand.

Iulian Anghel

Iulian Anghel

Ion il cauta pe cumnatul Ghita care a plecat de dimineata cu caruta cu caii si desi era trecut de mult de amiaza nu se intorsese. De fapt cumnatul Ghita venise pe la poarta intr-un echilibru extrem de precar cautand – de fapt cersind – inca un pahar de vin. Caruta cu cai era in grija unor copii care erau de acum plictisiti de cautarile bahice ale lui nea Ghita. De la noi a plecat cu setea nestinsa, insa a gasit mai incolo pe ulita un satean mai darnic – eu as zice iresponsabil – de la care a mai sorbit inca cateva pahare. Drept pentru care nu a putut sa tina drumul spre casa si a ajuns in rapa de unde a fost recuperat de mos Valeru si pus pe directie.
Pana la urma cred ca a ajuns acasa, dar nu stiu sa va spun daca in aceeasi zi. Despre cai cu siguranta au ajuns ca sunt mult mai responsabili.

Iulian Anghel

Nevasta lui mos Ion, vecinii nostri. O femeie dintr-o bucata la care de multe ori eu si verii mei trageam la masa.

Iulian Anghel

I-am deschis poarta in ultimul timp cam rar. De fapt destul de rar ajung pe acasa. L-am regasit asa cum il stiam, optimist, grijuliu cu ale casei.  – Ce mai faci mos Ioane ? – Cu batranetile, ma mai supara un picior, da’ il incalzesc si eu la soba.

Imi amintesc ca asteptam autobuzul cu oamenii care veneau de la servici si le ceream paine. Mos Ion imi rupea un colt din franzela si cu un zambet intelegator mi-l dadea. Il luam si nu tin minte sa-i fi spus multumesc. Iti multumesc pentru paine, ca m-ai primit in casa si ca m-ai lasat sa te fotografiez.
Sa fii sanatos si sa ne revedem curand.

Iulian Anghel

O adevarata delectare a ochiului. De data asta fara fete.

Cine are chef gaseste galeria aici.

Iulian Anghel