Iulian Anghel

Iulian Anghel

Iulian Anghel

Iulian Anghel

Am dorit de mult sa ajung la Sarichioi sa fotografiez rasaritul pe lacul Razim. Pana la urma am reusit sa ajung.

Iulian Anghel

Iulian Anghel

Asta am mai gasit din vechiul meu laborator foto. Am reusit sa salvez o punga cu filme pe care le voi scana candva. Asta e.

Iulian Anghel

Sta la cateva case de noi, in dreptul fantanii de unde aducem apa si de ceva vreme unde intoarce autobuzul.
Are trei copii, un baiat si doua fete, toti acum la casa lor.
Uneori cand aveam televizorul stricat – un Venus 5 pe lampi – mergeam la ei sa vad Gala desenelor animate sau ce mai era pe atunci. In casa avea o pendula pe care o oprea ca facea galagie la ora exacta si la si jumate. In bucatarie era o namila de radio cu lampi cu doua difuzoare pe care il dadeam tare sa vedem cat se aude.
Om gospodar, muncitor, cumpatat cu paharul.
Sa fii sanatos nea Vasile si sa ne revedem curand.

Iulian Anghel

Iulian Anghel

Ion il cauta pe cumnatul Ghita care a plecat de dimineata cu caruta cu caii si desi era trecut de mult de amiaza nu se intorsese. De fapt cumnatul Ghita venise pe la poarta intr-un echilibru extrem de precar cautand – de fapt cersind – inca un pahar de vin. Caruta cu cai era in grija unor copii care erau de acum plictisiti de cautarile bahice ale lui nea Ghita. De la noi a plecat cu setea nestinsa, insa a gasit mai incolo pe ulita un satean mai darnic – eu as zice iresponsabil – de la care a mai sorbit inca cateva pahare. Drept pentru care nu a putut sa tina drumul spre casa si a ajuns in rapa de unde a fost recuperat de mos Valeru si pus pe directie.
Pana la urma cred ca a ajuns acasa, dar nu stiu sa va spun daca in aceeasi zi. Despre cai cu siguranta au ajuns ca sunt mult mai responsabili.

Iulian Anghel