Mos Ion
I-am deschis poarta in ultimul timp cam rar. De fapt destul de rar ajung pe acasa. L-am regasit asa cum il stiam, optimist, grijuliu cu ale casei. – Ce mai faci mos Ioane ? – Cu batranetile, ma mai supara un picior, da’ il incalzesc si eu la soba.
Imi amintesc ca asteptam autobuzul cu oamenii care veneau de la servici si le ceream paine. Mos Ion imi rupea un colt din franzela si cu un zambet intelegator mi-l dadea. Il luam si nu tin minte sa-i fi spus multumesc. Iti multumesc pentru paine, ca m-ai primit in casa si ca m-ai lasat sa te fotografiez.
Sa fii sanatos si sa ne revedem curand.
Iulian Anghel
Tuesday, 22. June 2010 0:22
Un mulţumesc este întotdeauna bine primit şi dacă este spus mai târziu.
Wednesday, 23. June 2010 8:14
Tare mult le seamana privirea lui Nea Ion cu cea a Tantii Niculina. Se vede ca au trait in acelasi loc…
Frumoase portrete si frumoasa poveste Iuliane
Sunday, 11. July 2010 0:45
COPILARIE
“Din oglinda ma privea un trup firav
Cu claviatura coastelor distincta,
Inima-apasa pe clape grav
Si-ncerca sa-apara in oglinda.
N-am vazut-o niciodata, dar stiam,
Ca-ntr-un joc de-a baba-oarba, ca-i ascunsa
(Precum inima salcamului din geam
Cosul pieptului de crengi o face frunza).
Ma-ntrebam de unde l-a-nvatat si daca
E aievea cantu-i uniform,
Si ca nu cumva in somn sa taca,
Mi-era frica seara sa adorm. “