Mos Ion

I-am deschis poarta in ultimul timp cam rar. De fapt destul de rar ajung pe acasa. L-am regasit asa cum il stiam, optimist, grijuliu cu ale casei.  – Ce mai faci mos Ioane ? – Cu batranetile, ma mai supara un picior, da’ il incalzesc si eu la soba.

Imi amintesc ca asteptam autobuzul cu oamenii care veneau de la servici si le ceream paine. Mos Ion imi rupea un colt din franzela si cu un zambet intelegator mi-l dadea. Il luam si nu tin minte sa-i fi spus multumesc. Iti multumesc pentru paine, ca m-ai primit in casa si ca m-ai lasat sa te fotografiez.
Sa fii sanatos si sa ne revedem curand.

mos_ion_1_500

mos_ion_2_500

Iulian Anghel

Tags » , , «

Author:Iulian Anghel
Date: Monday, 21. June 2010 21:33
Trackback: Trackback-URL Category: calatorii

Feed for the post RSS 2.0 Comments and Pings are closed.

3 comments

  1. 1

    Un mulţumesc este întotdeauna bine primit şi dacă este spus mai târziu.

  2. 2

    Tare mult le seamana privirea lui Nea Ion cu cea a Tantii Niculina. Se vede ca au trait in acelasi loc…
    Frumoase portrete si frumoasa poveste Iuliane

  3. 3

    COPILARIE

    “Din oglinda ma privea un trup firav
    Cu claviatura coastelor distincta,
    Inima-apasa pe clape grav
    Si-ncerca sa-apara in oglinda.
    N-am vazut-o niciodata, dar stiam,
    Ca-ntr-un joc de-a baba-oarba, ca-i ascunsa
    (Precum inima salcamului din geam
    Cosul pieptului de crengi o face frunza).
    Ma-ntrebam de unde l-a-nvatat si daca
    E aievea cantu-i uniform,
    Si ca nu cumva in somn sa taca,
    Mi-era frica seara sa adorm. “