Iulian Anghel

Ion il cauta pe cumnatul Ghita care a plecat de dimineata cu caruta cu caii si desi era trecut de mult de amiaza nu se intorsese. De fapt cumnatul Ghita venise pe la poarta intr-un echilibru extrem de precar cautand – de fapt cersind – inca un pahar de vin. Caruta cu cai era in grija unor copii care erau de acum plictisiti de cautarile bahice ale lui nea Ghita. De la noi a plecat cu setea nestinsa, insa a gasit mai incolo pe ulita un satean mai darnic – eu as zice iresponsabil – de la care a mai sorbit inca cateva pahare. Drept pentru care nu a putut sa tina drumul spre casa si a ajuns in rapa de unde a fost recuperat de mos Valeru si pus pe directie.
Pana la urma cred ca a ajuns acasa, dar nu stiu sa va spun daca in aceeasi zi. Despre cai cu siguranta au ajuns ca sunt mult mai responsabili.

Iulian Anghel

Nevasta lui mos Ion, vecinii nostri. O femeie dintr-o bucata la care de multe ori eu si verii mei trageam la masa.

Iulian Anghel

I-am deschis poarta in ultimul timp cam rar. De fapt destul de rar ajung pe acasa. L-am regasit asa cum il stiam, optimist, grijuliu cu ale casei.  – Ce mai faci mos Ioane ? – Cu batranetile, ma mai supara un picior, da’ il incalzesc si eu la soba.

Imi amintesc ca asteptam autobuzul cu oamenii care veneau de la servici si le ceream paine. Mos Ion imi rupea un colt din franzela si cu un zambet intelegator mi-l dadea. Il luam si nu tin minte sa-i fi spus multumesc. Iti multumesc pentru paine, ca m-ai primit in casa si ca m-ai lasat sa te fotografiez.
Sa fii sanatos si sa ne revedem curand.

Iulian Anghel

O adevarata delectare a ochiului. De data asta fara fete.

Cine are chef gaseste galeria aici.

Iulian Anghel

Ce ne rezerva viata de acum incolo; unii ajung aproape de momentul in care trag linie si isi fac socoteala, altii au incheiat-o mai de mult si ratacesc printre zilele ramase, altii nu se gandesc la socoteli. Oare cum o fi de fapt ?

Iulian Anghel