Copacul
Hipnotizat de-adinca si limpedea lumina
A boltilor destinse deasupra lui, ar vrea
Sa sfarme zenitul, si,-nnebunit, sa bea,
Prin mii de crengi crispate, licoarea opalina.
Nici valurile noptii, nici umeda perdea
De nouri nu-i goneste imagina senina;
De-un stralucit albastru viziunea lui e plina,
Oricit de multe neguri in juru-i vor cadea…
Dar cind augusta toamna din nou il infasoara
In tonuri de crepuscul, cind toamna prinde iara
Sub casca lui de frunze un rod imbelsugat,
Atunci, intrind in simpla, obsteasca armonie
Cu tot ce-l limiteaza si-l leaga impacat,
In toamna lui, copacul se-nclina catre glie.
Ion Barbu
foto: iulian anghel
Friday, 12. March 2010 23:30
trista dar totodata superba imaginea.
Saturday, 13. March 2010 14:09
“noua ne trebuie case si drumuri si nori
macinam faina ne odihnim
mergem in sudul fierbinte al dragostei
si toate astea tin foarte mult
tin toata viata
dar viata nu dureaza decat din zori in amurg
din zori in amurg
si se stinge odata cu soarele
odata cu soarele printre racori
doar bucuriile noastre molipsitoare
regenerandu-se necontenit si amintirile
domoale ruine,tristeti boltite
vagauni trandafirii
in care fumega vantul
si sperantele striga prin somn
dar cine sa auda
mai jos zace scandura spaimei
arsita ei dinspre noi.”
Monday, 15. March 2010 14:43
imi place tare mult imaginea asta…o vinzi?
Tuesday, 16. March 2010 1:49
@Elena: pentru tine sigur. zi-mi doar formatul si o inramez.
Tuesday, 16. March 2010 2:41
cum vrei tu…nu fac mofturi…doar ca o vreau…si te pup pt asta
Wednesday, 24. March 2010 9:12
faina treaba.salutari.