Copacul

copac_singur

Hipnotizat de-adinca si limpedea lumina
A boltilor destinse deasupra lui, ar vrea
Sa sfarme zenitul, si,-nnebunit, sa bea,
Prin mii de crengi crispate, licoarea opalina.

Nici valurile noptii, nici umeda perdea
De nouri nu-i goneste imagina senina;
De-un stralucit albastru viziunea lui e plina,
Oricit de multe neguri in juru-i vor cadea…

Dar cind augusta toamna din nou il infasoara
In tonuri de crepuscul, cind toamna prinde iara
Sub casca lui de frunze un rod imbelsugat,

Atunci, intrind in simpla, obsteasca armonie
Cu tot ce-l limiteaza si-l leaga impacat,
In toamna lui, copacul se-nclina catre glie.

Ion Barbu

foto: iulian anghel

Author:Iulian Anghel
Date: Friday, 12. March 2010 17:55
Trackback: Trackback-URL Category: vintage

Feed for the post RSS 2.0 Comments and Pings are closed.

6 comments

  1. 1

    trista dar totodata superba imaginea.

  2. 2

    “noua ne trebuie case si drumuri si nori
    macinam faina ne odihnim
    mergem in sudul fierbinte al dragostei
    si toate astea tin foarte mult
    tin toata viata
    dar viata nu dureaza decat din zori in amurg
    din zori in amurg
    si se stinge odata cu soarele
    odata cu soarele printre racori
    doar bucuriile noastre molipsitoare
    regenerandu-se necontenit si amintirile
    domoale ruine,tristeti boltite
    vagauni trandafirii
    in care fumega vantul
    si sperantele striga prin somn
    dar cine sa auda
    mai jos zace scandura spaimei
    arsita ei dinspre noi.”

  3. 3

    imi place tare mult imaginea asta…o vinzi? :)

  4. Iulian Anghel
    Tuesday, 16. March 2010 1:49
4

@Elena: pentru tine sigur. zi-mi doar formatul si o inramez.

  • 5

    cum vrei tu…nu fac mofturi…doar ca o vreau…si te pup pt asta :)

  • 6

    faina treaba.salutari.