Vesnica Pomenire

Sunt cel mai mic dintre frati.  Asta poate fi considerat un avantaj, dar si o mare pierdere.
Bunicii i-am pierdut devreme, de fapt nu prea am apucat sa-i cunosc decat prin ochii copilariei.

Bunica din partea mamei, Ioana m-a hranit, m-a imbracat, m-a leganat, mi-a vegheat  somnul, mi-a indrumat pasii si gandurile, m-a dojenit cand am gresit si m-a laudat cand a fost cazul.
In clasa I  am pierdut-o. Dimineata am plecat la scoala si mi-a spus “Mergi sanatos Gheorghita”. Au fost ultimile ei cuvinte. Cand m-am intors acasa nu mai era printre noi.

Bunica din partea tatei, Maria,  mi-o amintesc aplecata de spate, mergea sprijinindu-se intr-un bat si avea o voce domoala si placuta. Imi dadea cate ceva cand venea la noi sau mergeam la dansa. Am pierdut-o inainte sa-mi dau seama ca am avut-o.

Bunicul din partea tatalui, Stefan, pot spune ca a stat mai mult printre noi, insa nu suficient sa il pot cunoaste cu mintea de acum. Imi amintesc cum statea pe prispa si citea ziarul cu ochelarii la ochi, asezat pe un scaun. Inalt de statura, drept, cu prestanta si cu o privire inteleapta.

I-am petrecut pe toti pe ultimul drum, i-am jelit si ingropat adanc in suflet.

In toamna ce a trecut am fost la pomenirea bunicilor Paulei pe care eu nu i-am cunoscut. Fotografiile de mai jos sunt facute la slujba de pomenire din cimitir.
Dumnezeu sa-i odihneasca.

Iulian Anghel

d1_500

d2_500

d3_500

d4_500

d5_500

Author:Iulian Anghel
Date: Monday, 25. January 2010 23:25
Trackback: Trackback-URL Category: fotodalles

Feed for the post RSS 2.0 Comments and Pings are closed.

11 comments

  1. 1

    frumoasa povestire, bune poze, nasol moment.
    bravo insa!!!

  2. 2

    prima fotografie este extraordinara, o consider cea mai buna din intreaga serie

  3. 3

    …”Si uite pleci fara nadejde
    Si mi te rupi adanc in piept
    Si carnea mea imbatraneste
    Cu intregul timp cat te astept…

    Reinfloreste lemnul portii
    Pe unde treci,pe unde vii
    In fata dragostei si-a mortii
    Cu toti redevenim copii….

    Pe drumul meu podit cu zaruri
    La intersectii mai raman
    Ca un copil ce-asteapta daruri
    Iar toti ceilalti il cred batran.”

  4. 4

    o poveste scrisa frumos, dar foarte trista …reala.:(

  5. 5

    depre fotografii…am vazut altele (cu aceasta tema) mult mai bune

  6. 6

    bune cateva poze, dar nu inteleg pe un blog ce trebuiau sa fie fotografii de nunta gasesc poze de la pomeniri/inmormantari, cam sumbru…

  7. Iulian Anghel
    Thursday, 28. January 2010 15:22
7

cornel, moartea ca si nastrea si nunta sunt etape ale vietii, unele fericite, altele nu. blogul nu va fi in exclusivitate dedicat nuntilor, chiar daca cu asta ma ocup mare parte din activitatea fotografica.

  • 8

    ce pot sa zic? imi plac fotografiile (si povestea), chiar daca m-au intristat putin. toti avem mortii nostri…

  • 9

    Da una cu popa inacasind cascavalu nu facusi ?
    toate bune.

  • 10

    update:fotografiile ok.in special penultima.

  • Iulian Anghel
    Tuesday, 2. February 2010 21:59
  • 11

    asta imi aminteste de modul cum imparte popa banii de la liturghie. arunca cu ei in sus si spune:
    - Doamne ia-ti cat ai trebuinta ! si ce cade sunt ai mei.
    imi pare rau ca nu am continuat sa fotografiez si praznicul/pomana. acolo sa vezi stari, atitudini….. de acu nu mai ratez