Drumul spre casa
Am trecut pe aici de nenumarate ori. La inceput cu emotia celui care pleaca sa exploreze noi orizonturi, am mers la scoala din oras, la liceu, sa ma intalnesc cu prietenii colegii, prietenele. Fiecare iesire din satul natal insemna calea acestui drum. Imi amintesc iernile cand zapada era atat de mare incat autobuzele nu reuseau sa treaca si eram nevoiti sa mergem pe jos. Am razbit de fiecare data.
Odata cu inceperea facultatii pasii mei au parcurs tot mai rar acest drum si am inceput sa-i duc dorul.
Trec cu emotii si amintiri de cate ori merg la parinti. Plopii au fost taiati, insa au renascut din radacinile vechi sa strajuiasca si sa indrume calatorul spre casa, spre familie, spre amintiri.
Iulian Anghel
Tuesday, 5. January 2010 9:28
Imi plac si textul si fotografia, dar luate impreuna nu merg. Pentru ca te vad cu un volum de memorii publicat, fara nici un fel de fotografie in el sau cu un album de peisaje, fara nici un fel de rand scris de catre tine, ci doar cu cronicile pozitive in loc de prefata.
Tuesday, 5. January 2010 11:34
Textul este frumos dar perspectiva fotografiei cred ca putea fii mai interesanta. Distanta pana la primul copac apare ca un gol. Mergea decupata si aleasa o alta pozitionare a fotografului fata de peisaj.
Tuesday, 5. January 2010 12:36
punctul de statie imi place, distanta pana la primul copac e ok, ramane sa o parcurga privirea, urmele de roti pleaca din stanga jos si te duc mai departe. drumul, copacii, stalpii, liniile electrice se pierd si te lasa sa vezi ce vrei dincolo de alb.
Tuesday, 5. January 2010 13:55
foarte frumoase atat textul cat si perspectiva