Au fost

Sunt locuri in care revin cu drag, care imi lipsesc, la care visez, locuri de care ma leaga multe amintiri.

Am crescut la tara, am alergat pe dealuri, am cules primele flori ale primaverii si le-am oferit mamei, am jucat cu ceilalti copii ascunsea, tara tara vrem ostasi, prinsea, 9 pietre, fotbal, sotron, coarda. Saream gardul in gradini sa luam mere, struguri, caise, cirese si tot ce ne doream.

Astazi cand revin in locurile copilariei imi pare totul pustiu. Au ramas batranii, ma rog, cei care n-au dat coltul. Cei mai tineri sau de varsta mea sunt plecati sa lucreze in alte tari sau au ramas pe langa case.

Barbatii din generatia tatalui meu au lucrat in fabrici care acum sunt inchise. Acum sunt pensionari si majoritatea alcoolici. Ii vezi pe la carciumile din sat in timpul verii ca beau un soi de tuica facuta pe “dealurile chimiei”, bere si niste vinuri de care eu n-am auzit de un pol litrul. Din toamna cand fac tulburelul si pana prin mai beau ce au produs.

Ma apuca o mare jale si sunt neputincios.

Ei s-au impacat cu soarta si par ca si-au incheiat socotelile.

Pe masura ce trec dincolo casele raman goale, paraginite, gardurile se deterioreaza, vantul isi face de cap prin geamurile sparte, cainii latra.

gutinas_casa_500Cele bune.

Tags »

Author:Iulian Anghel
Date: Monday, 28. December 2009 21:57
Trackback: Trackback-URL Category: fotodalles

Feed for the post RSS 2.0 Comments and Pings are closed.

3 comments

  1. 1

    intradevar este dezolanta viata rurala actuala din Romania

  2. 2

    Trist… dar f. bine redat…

  3. 3

    ..sic transit gloria mundi…

    .suntem neputinciosi in fatza unui destin pe care’l croiesc altzii ..noi putem alege intre mai multe rele dar ……ceasul ticaie .

    ps bine scris ,bine realizat ..! felicitari Iulian